Categorii
Ganduri

O zi frumoasă ca tine!

De curând, am primit ca temă de meditație să-mi exprim recunoștința și iubirea față de sursele mele de inspirație în această viață. Și mi-a apărut în minte o listă întreagă de oameni și întâmplări care se învârteau ca într-un carusel de fapte bune și minuni, atât de multe încât la un moment dat, copleșită de ele, m-am gândit că fie am făcut ceva foarte bun într-o viață anterioară, fie trebuie să fac ceva super tare în asta de-acum. Juriul nu a decis pe speța asta încă, așa că rămâne de văzut în episoadele viitoare. 😉

Chiar și așa, aveam senzația că uit ceva și că am lăsat pe cineva afară din listă, pe cineva care strânsese toate aceste lucruri și le transformase cumva…..pe mine.

Opaa, ți-au cam murit lăudătorii, fato, a fost primul gând autoflagelator. Lauda de sine sau lipsa de smerenie nu e văzută prea bine, astea erau mesajele primite în copilărie. Dar dacă acest gând năstrușnic vine după ani mulți în care cei din jur îmi păreau mai bine echipați pentru viață decât mine? Și a fost un drum lung și întortocheat cum zice povestea ca să ajung la el?

Acum ceva ani, o prietenă bună pe care am cunoscut-o la cabinetul ei de terapie, Mihaela, mi-a spus ca fiecare om e responsabil de ceea ce  face cu darul pe care l-a primit, adică cu resursele avute la îndemână, dar și că ce face cu ele este între el și conștiința lui. Deoarece nimeni  altcineva din afară nu poate cunoaște cu adevărat care sunt obstacolele (interioare) pe care are nevoie să le depășească.
Nu știu cât am înțeles pe loc, dar era o lecție predată în mai multe ședințe, care se încheiau invariabil cu un zâmbet cald și plin de compasiune și urarea „Să ai o zi frumoasă ca tine!”

Prima dată mi s-a părut cel mai frumos mod de a face un compliment cuiva și îmi creștea puțin inima când mă gândeam că cineva atât de important și evoluat ca ea vede ceva frumos și la mine.

Învârtind în minte acest gând și restul lecției în drum spre casă, mi-am amintit o scenă dintr-un film unde un bătrân maestru de arte marțiale ce locuia într-o casă dărăpănată e vizitat de zeița bunăvoinței care îi aducea un învățăcel în căutare de un profesor. La vederea musafirilor și a întrebării îngrijorate a zeiței despre starea lui, maestrul și-a aruncat toiagul în jurul casei și a răspuns:
-Zeiță, am fost puțin deprimat! Iar casa se transformă într-un templu nou în cea mai exotică grădină.

Atunci am înțeles cum gândurile ce le păstrăm în mintea noastră ne construiesc felul în care experimentăm viața, într-un peisaj trist și dărăpănat sau unul plin de lumină, cu judecățile de valoare utilizate cel mai des: bun, rău, urât sau frumos. Și am văzut urarea Mihaelei ca pe cel mai diplomat mod de a-mi transmite un mesaj despre puterea noastră de transformare asupra propriei vieți, doar schimbând perspectiva din care privim: O zi atât de frumoasă pe cât o văd eu, pe cât mi-o fac eu.


Acum, deși mai am multe surse de inspirație printre oamenii din jurul meu,  am învățat că înaintea tuturor, eu sunt responsabilă și recunoscătoare pentru cât de frumoasă e ziua mea. Și la fel spun și eu celorlalți: O zi frumoasă ca tine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s