Categorii
Ganduri

Ceva efemer

Un nuc mare face umbră mormintelor din jur, adăpostind în răcoarea lui pe cei veniți în vizită sâmbăta dimineață. Ploile din săptămânile trecute făcuseră să crească tot felul de bălării peste gardurile dimprejurul crucilor, iar acum țânțarii stăpânesc teritoriul și iau taxă de trecere oricui se aventurează să intre.

Plătesc și eu tributul, intru pe cărarea îngustă acoperită de iarbă, deschid felinarul, aprind două lumânări și mă rog.
Asaltul mut al micilor vampiri continuă si când ies în lumina soarelui ce prevestește canicula de după prânz.
-Hai, părinte, odată, că ne ciuruiesc țânțarii! o aud pe mama plângându-se în neant, doar – doar preotul ar ajunge mai repede să tămâieze mormântul mătușii-mii.

De pe aleea asfaltată unde dansăm un balet de autoapărare anti pișcături, un fluture zboară prin dreptul meu și aterizează majestuos pe o frunza de nuc. Aproape o acoperă și nu îmi pot lua ochii de la cat de frumos este, cu aripile gălbui și dungi negre, iar cozile imperiale îi sunt pictate în albastru, negru și alb. Mă privește cu ochii portocalii desenați la baza aripilor și stă liniștit să îl pozez din toate direcțiile.

Fluturele asta care va mai trăi o zi, două îmi aduce aminte că este multă viață într-un cimitir, viață sub toate formele, că ea poate fi scurtă, dar că nu se încheie totul la finalul ei, că moartea înseamnă transformare și în final iar viață. Și acest ciclu viață – moarte – viață e peste tot împrejurul nostru dând echilibru acestui univers.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s